Tornadele și uraganele se deplasează întotdeauna în sensul acelor de ceas în emisfera sudică și în sensul invers acelor de ceas în emisfera nordică!
    Cuvântul uragan, provine de la o zeitate a civilizaţiei Maya, Hurakan, care, după o legendă maya, a fost cel care a provocat Marele Potop. Deşi era doar o legendă, populaţiile maya şi-au construit aşezările în locuri mai înalte, ferite de inundaţii. Cunoşteau forţa distrugătoare a unui uragan.
    În războiul din 1898 dintre americani şi spanioli, a intervenit natura, prin uraganele sale. Preşedintele  McKinley a declarat că s-au temut mai mult de uragane decât de vasele spaniole. Datorită celor întâmplate, s-au pus bazele unui sistem de supraveghere a acestor fenomene, astăzi cunoscut sub numele de Centrul Naţional pentru Uragane.
    Nu există nici o diferenţă între uragane şi taifunuri. Primele apar pe continentul american, iar celelalte în Pacificul de vest. Dar meteorologii le denumesc pe ambele cicloane tropicale. Vânturile rotative cu o viteză de peste 200 km/oră sunt considerate uragane.
    Uraganele sunt însoţite de ploi torenţiale, tunete sau tornade. Dar forţa lor distrugătoare vine de pe oceane, unde vântul şi valurile pot lovi zonele de coastă cu viteze de până la 300 de km pe oră. În 1970, valuri de peste 10 metri înălţime au lovit, în timpul unui uragan, regiunile de coastă ale Bangladesh-ului. Au murit atunci peste 300 de mii de persoane.
    De-a lungul istoriei, mai multe nave au fost scufundate de către uragane decât au reuşit oamenii în timpul războaielor.
   Datele despre uragane sunt culese în prezent cu ajutorul piloţilor Forţelor Aeriene ale SUA. Aceştia zboară prin „ochiul” uraganului, unde lansează sonde. Ele planează, având ataşată o paraşută, şi culeg date despre uragan. Sondele sunt echipate cu tot felul de instrumente: barometre, termometre, higrometre (instrumente care măsoară umiditatea aerului şi mai sunt numite umidimetre) sau anemometre (instrumente care măsoară viteza vântului).